Cinque Terre- partea 2-a, Manarola si Riomaggiore

             Am continuat plimbarea prin aceste locuri de vis si urmatoarele destinatii au fost Manarola si Riomaggiore. Manarola este cel mai cunoscut dintre cele 5 sate, pentru coloritul deosebit al casutelor si este si cel mai vechi dintre ele.  Are multa vita de vie si multe relicve medievale nepretuite. Localnicii vorbesc un dialect cunoscut sub numele de Manarolese. Aici este un trafic continuu, cred ca nici noaptea nu se opreste. Casele frumos colorate cu barci trase pe strada principala, multe alei inguste cu sute de flori ce urca spre turnurile medievale, o vanzoleala continua, veselie, culoare si buna dispozitie pe fetele tuturor.
            De la gara ajungi in orasel printr-un tunel frumos decorat cu desene din pietre colorate. Am inceput pur si simplu plimbarea prin satuc, am urcat dealul de deasupra marii si ne-am plimbat pe strazile viu colorate. Exista o Strada a Iubirii, Via dell' Amore dar din pacate era inchisa pentru reparatii. Se spune despre ea ca aici se intalneau indragostitii dintre cele 2 sate. Am urcat in varful dealului la biserica San Lorenzo pe un drum plin de rozmarin si lamai, apoi am servit masa la un mic local de familie, asa sunt toate pe aici si mancarea este excelenta. In Manarola nu exista o plaja, fiecare se descurca cum poate pe stanci, frumusetea zonei de coasta si profunzimea albastrului marii te ravaseste efectiv. Dar savurati si voi fotografiile:

         In Riomaggiore, sat care dateaza inca din secolul 13, intemeiat intr-un loc ferit unde se puteau apara de pirati, am ajuns deja obosite de preumblare si ne-am pus pe savurat privelistea minunata si linistea, aici era mai linistit ca in celalalte 2, am stat la taifas cu un nene in varsta bucuros sa ne descoasa si sa ne dea lamuriri si am plecat spre plaja, o plaja cu pietre dar cu o apa de poveste, unde  ne-am conectat cu natura, dupa cum am glumit noi. Am ramas acolo in jur de 2 ore si ne-am smuls cu greu din peisaj, trebuia sa plecam deoarece se facuse seara si trebuia sa ne intoarcem in Genova.

            Amintirile sunt vii si dorinta de a reveni aici este tot mai mare. Te simti frustrat si inciudat de faptul ca trebuie sa parasesti aceste locuri  unde oameni traiesc linistiti intr-o amosfera relaxata, departe de tot vartejul civilizatiei. Cand inchid ochii vad albastrul si turcoazul profund al marii si cerului. Adevarat locuri de poveste!