Totalul afișărilor de pagină

vineri, 25 decembrie 2020

Vinuri de colecție dobrogene- 7 fete, 7 etnii

                Dobrogea... Dobrogea noastră dragă plină de culoare, căldură, tradiții, un traseu al gustului autentic și al mixului de culturi. Multiculturalitatea dobrogeană care a fascinat de-a lungul vremurilor scoate tot ce este mai bun în sufletul celor ce privesc cu admirație acest lucru. La fel s-a întâmplat ți cu Ciprian, mare iubitor de cultură, tradiții și obiceiuri. Pentru teza de doctorat a creat o minunație de colecție de vinuri experimentale, colecție ce spune totul despre ținutul dobrogean. Nici că se putea ceva mai frumos! Vă prezint pe Alyia, Sibel, Anna, Ilinca, Milena, Chira și Olga- un vin, o etnie!



Nu mă pricep eu așa bine la vinuri dar cred că această colectie este creativă și reprezentativă pentru Dobrogea noastră și trebuie păstrată. In afară de faptul că arată fabulos, etichetele fiind o colaborare cu dna Elena Orbocea, cea care a creat minunățiile de păpuși simbolice cu marcă identitară, va arătam minunățiile aici și faptul că vinurile au un gust și o savoare deosebită. Românca, turcoaica, lipoveanca, tătăroaica, bulgaroaica, ucraineanca și aromânca, s-au unit în această colecție și au împrumutat din frumusețea, portul și tradițiile lor, au dat ceva din esența ținutului dobrogean acestor vinuri. O lume veche înnoită, cum zice dr. Laura Stroe, președinta Inomar Cluster, inițiator Experiențe Dobrogene și cea din spatele acțiunii, cea care sânt convinsă că a fost motorul care l-a impulsionat și împins înainte pe Ciprian.




''Să trăiești experiențe inedite, fie ele dobrogene sau românești, să le promovezi, să arăți că se poate, asta înseamnă pasiune, dedicație și voluntariat în/pentru comunitate. Fiecare zi trăită ca o sărbatoare înseamnă mai mult decât veselie, înseamnă asumare și binecuvântare. Așa că Experiențe Dobrogene invită 7 fete deosebite ale Dobrogei, 7 comunități, 7 gusturi, 7 viziuni, un singur ținut ce îndeamnă la acea unitate în diversitate mult promovată în Europa.''




Mult succes lui Ciprian și o să mai auziți de 1 băiat și 7 fete! Chiar de colecție!






sâmbătă, 5 decembrie 2020

Poveste pentru seara aceasta de Moș Nicolae

              In seara aceasta este ajunul Sfântului Nicolae, numit și făcătorul de minuni, unul dintre cei mai populari sfinți ai creștinătății și seara în care vine cu cadouri sau nuielușă, după faptele fiecăruia. Zi pe care o purtăm în suflet din copilărie. Originea tradiției vine din povestea personajului legendar și mitic, care a existat cu adevărat în persoana arhiepiscopului Sfântul Ierarh Nicolae din Lichia, azi localitate în Turcia, care a trăit în secolul IV și căruia îi sânt atribuite numeroase fapte bune față de cei săraci și năpăstuiți. Este protectorul celor săraci, al copiilor, al marinarilor și al victimelor judecăților nedrepte. Este venerat și cinstit în lumea întreagă.

        In colindele românești, se vorbește despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că nuielușa Sfântului Nicolae era una de măr, care pusă în apa si dacă înflorea până la Nașterea Domnului, însemna că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța. Am vrut să spun, că aș vrea să primim astăzi toți câte o nuielușă care v-a înflori până la ă Crăciunului și noi cu ajutorul sfântului vom fi iertați și izbăviți de răul ce s-a abătut asupra noastră!

        Uitați-vă în ghetuțe, veți primi și un gând bun de la mine! Sărbători sănătoase să avem!



marți, 1 decembrie 2020

Traseu prin Tara Buzăului- Chilia Lui Dionisie Torcătorul

         Locurile acestea din Buzău, numite și Tara Luanei, sânt o sursă inepuizabilă de legende și mister. Un triunghi de așezări rupestre: Aluniș, Nucu, Bozioru- zona cea mai bogată din țară în însemnări, unele încă nedescifrate. Găsești aici un număr de 29 de așezări rupestre, toate localizate în jurul culmii Ivanețului, un pinten format din gresie, de circa 1000 de metri înălțime, format în Paleogen. Schituri, mănăstiri, sihastrii, fără datări clare, cu mărturii până la epoca bronzului și începutul primei epoci a fierului. S-au identificat 3 perioade de locuire. 


         Trebuie să stai în zonă mult timp pentru a ajunge la toate, eu am ajuns la Peștera lui Dionisie Torcătorul, atestată documentar din 1639. Este un adăpost din sec. III- IV, amenajataăca o locuință de schimnic. Dionisie, care i-a dat numele, a locuit-o în sec. al XIV -lea și era priceput la tors și țesut, a locuit aici 30 de ani înfruntând frigul și umezeala. Este o grotă situată la 4 metri înalțime care se crede că a fost locuită și de alți călugări. Se intră în ea printr-o gură de 1 metru pe 60 centrimetri, destul de inconfortabil.



              Drumul până la chilie nu este greu, este o plimbare cam de 2 kilometri foarte frumoasă, însă greu ajungi până în satul Nucu de unde pornește, îți trebuie 4X4, altfel este tare greu. Cam așa sânt toate drumurile în Buzău, din cauza solului și alunecărilor de teren. La grotă se urcă pe 2 scări de lemn sprijinite în stâncile de la baza grotei, dar merită să mergi pînă aici.
































Cum am zis, trebuie să stai ceva vreme prin aceste locuri pentru a reuși să le vizitezi pe toate, eu sper să mă întorc și să văd cât mai multe din aceste așezări. O drumeție extinsă cuprinde Agatonul Nou, Agatonul Vechi, Bisericuța lui Iosif și alte 15 obiective, dar trebuie să cunoști locurile sau să mergi cu cineva, traseul nu este marcat vizibil. Dar tot îmi doresc să le văd pe toate!









vineri, 27 noiembrie 2020

Grunjul de cenușă vulcanică de la Mânzălești, Buzău


              Un obiectiv mai puțin cunoscut, Piatra Albă ''La Grunj'', monument al naturii din rezervația geologică a comunei Mânzălești, formată din tuf dacitic- marne albe, de unde și frumoasa culoare. S-a format în urmă cu 16 milioane de ani, sculptat de natură, de vânt de ploi și este emblema locului. Aici a fost fundul mării Tetis și acesta a fost un vulcan subteran iar din cenușa lui vulcanică s-a format această piatra. Piatra albă, înaltă de 18-20 metri, o găsești pe marginea drumului și a apei, la confluența rîurilor Slanic cu Jgheab, cam 50 de metri depărtare de Muzeul Timpul Omului.





                 Un lucru foarte ciudat este faptul că din micuțul munte izvorăște un fir de saramură pe care locuitorii din imprejurimi o prețuiesc și folosesc din generație în generație la muraturi și chiar au niște rețete foarte gustoase. Si carnea merge conservată cu această saramură și este folosită cu succes. Chiar am găsit în Muzeul Timpul Omului acestă rețetă.









           Este un loc unic în țara noastră și merită vizitat!