Legendara insulă, ascunsă între malurile muntoase, dar înconjurată de apele învolburate, a stat în calea stihiilor naturii și a evenimentelor istorice. Pentru poziția ei strategică în mijlocul apelor Dunării, ea a fost disputată pe rând, în trecut de Imperiul Otoman și Imperiul Austro-Ungar. Când acestea nu au mai avut rol militar, a atras în continuare atenția prin pitorescul ei și al comunitătii turco-musulmane ce o locuiau. Insula avea formă de stea alungită și era prevăzută cu bastioane, cazemate, galerii boltite construite din cărămidă ce formau o amplă curte interioară. Existau o moschee, o biserică, case frumoase, pomi exotici și multe flori. Chiar era asemuită de vizitatori cu un coș de flori ce plutește pe Dunăre. Locuitorii se ocupau de comerț, pescuit și turism. Un loc superb care astăzi ar fi atras milioane de turiști. Nu a fost să fie!
Cand eram copil, matușa mea avea un tablou mare cu insula Ada- Kaleh, am stat în pat și am privit imaginea multe ore, fascinată. Îmi doream să văd acest loc, nici nu știam nimic de el, am aflat mai tarziu iar acum am vizitat muzeul cu câteva lucruri care au ramas de pe insulă.
Una din legendele insulei spune că aici ar fi poposit și Hercule, iar acest episod este invocat și de Pindar, un mare poet al antichității. El vorbește despre venirea lui Hercule aici ca să culeagă un maslin sacru și să-l ofere lui Zeus. Insula apare și în scrierile lui Herodot, părintele istoriei, insula lungă și îngustă plină de măslini, smochini, trandafiri și viță de vie.
O altă legendă mai apropiată de vremurile noastre, spune că fiica sultanului de atunci, Aișe, auzind de frumusețea insulei, a cerut voie să o viziteze. Inima i-a fost vrăjită de frumusețea florilor și gustul dulcețurilor turcoaicelor de pe insulă dar și de un haiduc oltean, Dargomir. Au fost prinși după o vreme, Dragomir împușcat iar Aișe a sfârșit în apele Dunării, neputând suporta pierderea lui. Grănicerii sârbi jură că în nopțile cu lună plină, aparițiile ei sânt însoțite de cântece suave în limba turcă, care se aud până în zori.
atunci...
și acum... Insula Ada-Kaleh a fost scufundată prin dinamitare în timpul construcției Hidrocentralei Porțile de Fier în 1970. In timpul construcției barajului, unele dintre structurile de pe insulă au fost relocate pe Insula Șimian în apropiere, cu promisiunea că va fi amenajată precum Ada- Kaleh: moscheea, bazarul, cimitirul, case importante, dar comunitatea de pe insulă a preferat să emigreze în Turcia sau în Dobrogea, un alt teritoriu românesc cu minoritari turci. Insula Șimian nu a mai fost amenajată nicând și totul s-a ruinat.
Comoara de preț a geamiei, un covor uriaș, atunci cel mai lung din lume, lung de 16 metri și lat de 9 metri, țesut în cea mai desăvârșită tradiție orientală, cu greutatea de 480 kilograme și dăruit de sultanul Abdul Hamid al II-lea în anul 1904. Covorul se află acum, din 1965 în Moscheea Carol I din Constanța. Se zice că acoperea doar trei sferturi din suprafața moscheei.
Au rămas legendele și regretele celor care au locuit aici sau care au apucat să viziteze insula, un loc unic în lume, un ostrov distrus de civilizație.
