Casă gospodărie muzeu, 1927, Soveja, Vrancea cu antreu, salon, 2 camere, cămăra, prispă, bucătărie și beci. Mobilier de factură urbană, multe obiecte de uz casnic și gospodăresc.
Gospodărie început de secol XX, Afumați, Cîmpia Vlăsiei, specifică zonei de cîmpie și podiș
Casă maramureșeană, 1948, Valea Cosăului cu bîrne de brad, asezată pe soclu de pietre de rîu
Cabană forestieră, Valea Doftanei, Prahova
Gospodărie de viticultor, sec al XIX-lea, Ticleni, Gorj, construcție cu 2 niveluri, pe temelie de piatră, pereți lipiți cu lut și văruiți, acoperiș de șindrilă, fațada decorată cu motive gorjenești
Casa cu 2 nivele, 1882, Budieni, Gorj
Casa de oieri, Teșila, Prahova, sec. al XX-lea, localitate atestată în timpul domniei lui Radu Paisie. Casa are prispă, foișor, pivnița, tinda și 2 camere de locuit, o cameră ''curata'' și cealaltă cu soba de gătit.
Bordei, Obcina Feredeul Cucoșului, sec. al XVIII-lea, era situat pe o pajiște alpină la cota 1000 metri, locuință temporară cu cameră de locuit, cuptor din cărămidă cu horn.
Pimnița cu cămară, Moșteni-Greci, Argeș, sec. al XIX-lea, o anexă gospodărească construită în afara vetrei satului destinată păstrării fructelor, țuicii, uneltelor. Are 2 niveluri, pivnița cu cămara și prispă și etajul.
Staur circular din piatră, jumatatea sec. al XIX-lea- construcție pastorală de tip arhaic specifică satelor risipite din munții Sureanu, utilizată pentru adăpostirea oilor pe timpul iernii.
Staur poligonal din lemn, 1960, Gradiștea de Munte, Hunedoara
Gospodărie de vasar, sec. al XIX-lea, Lazești, Alba, fostă proprietate a unui vasar, adică dogar.
Locuintă săsească din Valea Hîrtibaciului cu camera curata, camera de locuit, bucatărie, tinda și grajd pentru animale în prelungire.
Teasc de stors ceara, sf. sec. al XVIII-lea, Sebeșu de Jos, Sibiu, construcție prevăzută cu vatra unde se fiebea boștina- ce rămînea de la storsul fagurelui după extragerea mierii-, pentru obținerea cerii. Teascul a funcționat pînă în 1997, ceara din Tările Române era de cea mai bună calitate.
Gospodarie de apicultor, 1882, Cut, Alba, un sat de tip adunat din Valea Secașului unde ocupațiile de bază ale locuitorilor au fost agricultura, creșterea animalelor și viticultura.
Gospodărie tătărească, sec. al XX-lea, Independența, Constanța, cu anexe
Casa, 1876, Sant, Bistrita-Năsăud, pe Valea Someșului Mare, arhitectura specifică locului
Casă, 1847, Tilișca, Sibiu, zona Marginimii Sibiului, cunoscută pentru practicarea intensă a păstoritului prin transhumanță. Marginenii au stînele pe muntele Cindrel, iar casele în satele așezate ca o salbă pe versanți. De aici parcurgeau lungi drumuri între pășunile alpine și valea Dunării sau țîrmul Mîrii Negre, constiuindu-se într-unul din factorii importanți de unire a populațiilor românești de peste Carpați.
Gospodarie sec al XIX-lea, Dumitra, Alba, zona Tarnave, Podișul Transilvaniei, ocupația principală fiind cultura cerealieră, specifică categoriei sociale țarani ''jeleri''- adică țărani liberi- dar cu puțin pămînt, care lucrau pe marile latifundii aparținand nobililor feudali. Dimensiunile casei și lipsa anexelor, poarta scundă, sînt însemne ale acestei stări sociale.
Inceput de sec. XX-lea, Rușețu, Buzău, nord-estul Muntenie, malul Călmățuiului, sat de agricultori și crescători de animale, inclusiv cai de rasă. In trecut era și loc de iernat pentru mocanii transhumanți din Buzau și Brașov.
In zona subcarpatică a Buzaului s-a cristalizat în sec XVIII-XIX- lea o arhitectură populară monumentală, cu forme armonioase reprezentată prin această casa. Ocupațiile erau agricultura, păstoritul și pomicultura, ultima fiind ''zăcătoarea'' vasul unde se puneau la fermentat fructele pentru țuică. In casă, scoarțe și covoare de lînă, ștergare de bumbac cu ample compoziții decorative, vase, buciume de cireș, crintă de stors cașul.
Streampul de zdrobit minereu aurifer, Bucium-Poieni, jud. Alba, sec. xx-lea. Aurăritul, un meșteșug străvechi, a fost practicat în țara noastră, cu deosebire de locuitorii unor sate din Munții Apuseni pînă în 1948, anul naționalizării socialiste.
Vîltoarea Borlova, piua de haine, jud. Caras- Severin, sec. XIX-lea. Cea mai simplă instalație hidraulică pentru prelucrarea tesăturilor mari de lînă, respectiv cergilor. De forma tronconică, cu baza mare în partea superioară, realizată din scînduri, mai înguste jos, fixate pe cercuri de lemn. Suvoiul de apă dirijat pe un jgheab înclinat ajunge cu mare viteză în vîltoare, în partea laterală, imprimand țesăturilor o mișcare de rotație, care după cca 15-20 ore de rotire în apa învolburată, se îngroașă și se flaușează. Instalația este folosită și pentru spălarea țesăturilor, o adevarată mașină de spălat, bunica celei moderne.
Locuință specifică zonei de Deltă, cu detaliile specifice și lemn vopsit în culoarea cerului
Han sec. XIX-lea, Vălenii de Munte, Prahova, Valea Teleajenului, o frumoasă regiune colinară, un adevarat vad negustoresc. Hanul ''La Barieră'', cunoscut loc de popas, loc unde a poposit în timpul unei călătorii și domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Bordei din sec. al XIX-lea, sat Castranova, Drăghiceni, un tip de locuință semi-îngropată, cu șarpantă din lemn de stejar. Cauzele perpetuarii acestor constructii era clima aspră cu vînturi puternice și mari diferențe de temperatură între vară și iarnă, cît și permanentele incursiuni turcești făcute la nord de Dunăre timp de secole.
Un alt model de bordei, menținut în Oltenia, interiorul cu ambient plăcut și prietenos, cu mobilier rudimentar, țoluri și velințe din cînepă groasă.
Gospodarie de la 1800, tipică tăranilor înstariti din nordul Gorjului, amintind de celebrele ''cule'' boierești din zonă. Sculptura porților și stîlpilor prispei se înscrie în rîndul acelor cunoscute crestături gorjene ce au constituit cu siguranță sursa de inspiratie pentru creația sculpturii moderne a lui Constantin Brîncuși.
Casă din zona Draguș, Brasov, sec. XIX-lea, pe temelie de piatră, cu pivniță, cu pereți tencuiți și văruiți și bîrne de brad.
Valea Arieșului, casă și cămară din cununi de bîrne de brad cioplite.
Dimitrie Gusti- 1936, fondatorul Muzeului Satului
Impresionanta plimbarea prin muzeu. Multumesc mult de stradanie si de faptul ca ai impartit cu noi. :) O zi buna!
RăspundețiȘtergereCe de poze minunate. Surprind perfect frumusețea locului.
RăspundețiȘtergereMuzeul satului este un loc în care s-a concentrat cultură, tradiție și istorie a întregii țări. Merită o incursiune în timp vizitând muzeul satului.
RăspundețiȘtergereMulțumim pentru fotografii și documentare!
Wow ce frumusete. Nu am ajuns inca sa il vizitez dar e pe lista mea. Frumoase pozele!
RăspundețiȘtergereCe de poze ai incarcat!!!! Foarte frumos locul! O minunatie!
RăspundețiȘtergereAvem si noi la Cluj un Muzeu al satului tare frumos, dar mi-ar placea sa-l descopar si pe acesta.
RăspundețiȘtergereDoamne cate poze! Bravo, felicitari! Si mie imi place sa fac poze in astfel de locatii. Tare linistitor este locul.
RăspundețiȘtergereSuperb Muzeu <3!!!
RăspundețiȘtergereVreau si eu o casuta :D. Mereu mi-am dorit sa stau la casa :D.
Multumesc pentru rasfat :D.
Pupici!!!
Adica ai fost in Bucuresti si ai tacut malc! Teee tin eu minte! 😋 Intr-adevar, o zi nu-i de ajuns sa descoperi tot si sa te minunezi! Daca mai e si vreun targ, cu atat mai mult!
RăspundețiȘtergereAi facut o incursiune minunata in satul de demult, prin pozele tale. Frumos!
RăspundețiȘtergereSpre rușinea mea, cu toate ca stau în București nu am vizitat Muzeul Satului pana acum. Sper totuși sa ajung cu băiețelul meu. Pana atunci m-am bucurat de pozele tale.
RăspundețiȘtergereAdor sa vizitez astfel de locuri. Ce multe poze ai pus. 😊 😊
RăspundețiȘtergerePlimbarile prin muzee de acest tip mi se par foarte relaxante. Arata frumos peisajul! As vrea sa ajung si eu la Dimitrie Gusti. 😍
RăspundețiȘtergereIubesc traditiile vechi si imi plac mult casele astea vechi din diverse zone. Un articol foarte documentat
RăspundețiȘtergereMa uit la toate casele astea frumoasesi ma bucur ca traiesc in vremurile noastre si sunt extrem de recunoscatoare pentru masina de spalat,electricitate si centrala termica.
RăspundețiȘtergere