Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe locul orasului Constanta de azi a fost intemeiata o asezare a navigatorilor si negustorilor greci veniti din orasul Milet (Asia Mica). In calatoriile lor pe mare, incercatii corabieri greci au fost atrasi de adapostul oferit de golful si peninsula formata pe tarmul Marii Negre, precum si de schimbul foarte bun de produse facut cu capeteniile populatiei locale, getii "cei care se cred nemuritori" (Herodot). Cea mai mare inflorire o cunoaste orasul cetate, care a capatat numele de Tomis, mai ales pe la mijlocul sec. I era noastra. Stapanirea romana asupra tinutului dintre Istros (Dunare) si Pontul Euxin (Marea Neagra), devenit provincie romana, ridica cetatea la rangul de capitala. In acest timp au fost inaltate temple si edificii marete, piete publice si terme (bai), ateliere de prelucrat marmura, s-au construit strazi si cartiere noi. Dar infloritoarea cetate este pustiita de avari in anul 601. Cateva veacuri mai tarziu, pe ruinele Tomisului, se infiripa o mica asezare de pescari, din care, treptat,in secolele urmatoare s-a dezvoltat Constanta. Ramasitele vechii civilizatii se intalnesc in orasul de azi la tot pasul.
La Tomis si-a petrecut ultimii ani ai vietii marele poet latin Ovidiu ce a consemnat in operele sale ("Tristele" si "Ponticele") pretioase informatii despre viata si obiceiurile getilor bastinasi. Mai pot fi vazute in Constanta de azi resturile zidului roman care inchidea la nord vest cetatea Tomisului si ruinele portilor de vest si nord, prin care se facea iesirea din cetate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu