POVESTILE ORASULUI TAU...OVIDIUS NASO

                           TRISTELE :
             
SUB ASTA PIATRA ZACE , OVIDIU , CANTARETU
IUBIRILOR GINGASE , RAPUS DE-AL SAU TALENT ,
O, TU , CE TRECI PE-AICE , DACA-I IUBIT VRE-O DATA ,
TE ROAGA PENTRU DANSUL , SA-I FIE SOMNUL LIN !

 Marele poet roman Ovidiu (Publius Ovidius Naso), s-a născut la Sulmona la 20 martie 43 î.e.n. Prenumele său Naso îi vine de la nasul său proeminent. A văzut lumina zilei la numai un an după asasinarea lui Iulius Cezar şi era adolescent atunci când August, în plină glorie, a transformat Republica romană în Imperiu.
S-a căsătorit la 16 ani cu o adolescentă. La vârsta de 23 ani, în opera „Iubirile”, face portretul Corinnei, amantă senzuală şi infidelă. Iar romanii au fost pur şi simplu entuziaşti. Admiratorii lui îi scriau pe zidurile Cetăţii Eterne. Ovidiu a avut un succes enorm, ceea ce l-a determinat pe August de a promulga legile sale moralizatoare. Cine era Corinna? Conform versiunii celei mai seducătoare, ar fi vorba de Iulia, fiica orgolioasă a lui August, dar există multe semne de întrebare. În orice caz, Corina iluminează versurile incandescente ale poemului lui Ovidiu.În anul 2 î.e.n., August şi-a judecat fiica pentru adulter şi a condamnat-o la exil. Un deceniu mai târziu, pentru acelaşi motiv, August l-a exilat pe Ovidiu pentru că incita la adulter. L-a exilat în provincia Dacia, la Tomis (Constanţa), unde poetul roman şi-a petrecut ultimii ani din viaţă.

 Prima carte a Tristelor, alcatuita din cele zece elegii scrise pe drum, a fost trimisa, impreuna cu Cuvantul de insotire, la Roma, ca sa-si ocupe locul in scrinul de acasa, alaturi de suratele ei, cu exceptia a trei dintre ele, apartinand Artei iubirii, care zaceau ascunse in intuneric. Edictul l-a socotit pe autorul lor vinovat de adulter, din punct de vedere moral si nu material, invocand asa-zisa lex Iulia de adulteriis coercendis, facuta chiar de imparatul ingrijorat de decaderea familiei romane, dezmembrata prin glorificarea amorului liber in poeme licentioase.
Cartea a doua din Triste, scrisa dupa sosirea la Tomis, cuprinde o singura scrisoare, adresata lui August, caruia nu-i cere sa-i acorde intoarcerea acasa decat dupa ce va fi satisfacut de indelungata lui pedeapsa meritata. Barem sa-l mute din Pontul dusmanos intr-un loc mai omenos, pe masura faptelor sale nu atat de grave. Culpele care i-au adus osanda sunt: carmen (poezia erotica) si error (ratacirea). Si-o asuma doar pe cea dintai, ca sa poata apara. A cantat iubirea, ca atatia alti poeti. De cea de a doua nu va vorbi deloc, spre a nu starni durerea Cezarului. Cartile sale au fost scoase din Bibliotecile publice ale Romei, iar Arta iubirii chiar si din cele particulare. Draconicele masuri de cenzura nu i-au afectat popularitatea, nici posteritatea, Tristele si Ponticele trimise din Tomis, alaturi de alte lucrari fiind citite de fostii sai concetateni si urmasii lor.  Sperantele revederii Romei s-au naruit treptat si poetul, care isi renegase opera usoara, compusa din cele cinci parti cu subiecte erotice: Amores, Heroides, Ars amatoria si Medicamina facili si-a dus cu el in mormant secretul "ratacirii" sale.

        „Nu va mirati de-aceea ca inima-mi, secata

De-atatea suferinte, ca neaua s-a topit.

Cum gaureste cariul corabia stricata,

Cum valurile marii le macina pe stanci,

Cum fierul vechi il roade rugina uricioasa,

Si molia mananca volumul prafuit,

Asa fara-ncetare si inima din mine

Mi-o roade suferinta cea fara de sfarsit”.