In zona acesta poți petrece clipe minunate. Nu fusesem de ceva ani buni și locul a reușit să mă impresioneze din nou. Am stat la o frumoasă pensiune unde am ajuns spre seară și dimineața, la prima ora, peisajul m-a întâmpinat cu un frumos răsărit pe care l-am savurat de pe terasa cu vedere spre Dunăre. Am plecat apoi într-o mini croazieră de vis cu barca cu motor, lucru ce vă sfătuiesc să faceți și voi. In Cazanele Mici, ne-a întâmpinat maiestuos, Decebal, sculptat în stâncă, cea mai mare sculptură în piatră din Europa, înaltă de 55 de metri și lată de 25 metri. A fost sculptată după modelul celei din stânca Muntelui Rushmore, are cu 6 metri mai puțin decât Statuia Libertății, cu 8 mai mult decât Christos din Rio de Janeiro și cu aproape 10 metri mai mult decât legendarul Colos din Rhodos. Asta, așa, pentru o mică comparație a măreției lui.
Mănăstirea Mraconia, veche de peste 500 de ani, străjuiește Defileul Dunării. In 1967, vechea mănăstire a fost sacrificată datorită construcției Hidrocentralei Porțile de Fier 1 și apele au înghițit-o, când apele Dunării scad foarte mult, se văd ruinele ei în formă de cruce.
Peștera Veterani, considerată de către daci sanctuarul Zeului Zamolxe. Se găsește în masivul Ciucaru Mare la 500 de metri aval de cealaltă peșteră.
Peștera Ponicova, în malul stâng al Dunării, în masivul muntos Ciucaru Mare. Are mai multe intrări, aceasta este situată la nivelul actual al Dunării, unde poți intra numai cu barca. Am intrat ușor, este un spectacol frumos.
Tabula Traiana, ridicată în timpul împăratului Traian, pentru a marca marșul triumfal al trupelor romane spre Dacia în anul 105. De aproape 2000 de ani străjuiește Cazanele Mici pe malul sârbesc. 10 tabule au fost dăltuite în defileu, doar aceasta se mai conservă. Textul Tabulei sună așa:
''Impăratul Cesar Nerva Traian Augustul, fiul lui Nerva, învingător al germanilor, cel mai mare dintre preoți, având pentru a patra oară puterea tribuniciară, părinte al patriei, consul pentru a treia oară, a refăcut drumul, după ce l-a adâncit în munți și i-a înlocuit podeaua.''
Carpații îmbrățișează Dunărea, natura a creat capodopere! Acum, primăvara, mergeți să vedeți laleaua galbenă de Cazane, o floare spectaculoasă, specie unică în lume, nu am prins-o dar sper cândva să o admir pe versanții calcaroși!
De aceasta data pot spune ca am vazut zona!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar superba! Multumesc pentru imagini,
draga Carmen!
Un weekend placut sa ai!
Superb articolul tău!!!
RăspundețiȘtergereÎmi doresc atat de mult sa ajung acolo, sper sa reușesc vara aceasta!
RăspundețiȘtergereChiar ne-am propus sa ajungem in partea aceea a tarii. Speram sa ajungem anul acesta.
RăspundețiȘtergereOf, ce dor mi s-a făcut de Cazanele Dunării. Am fost acum 2 ani, este o zonă superbă, desprinsă parcă din povești. Totul pare mult mai calm acolo. :)
RăspundețiȘtergereUn loc foarte frumos pe care imi doresc sa il vizitez, sper sa reusesc cat mai curand
RăspundețiȘtergereCat de frumos. Nu am fost pana acum, dar pe viitor cu siguranță.
RăspundețiȘtergereUn loc care iti taie respiratia! Chiar o capodopera a naturii!
RăspundețiȘtergereAcesta locul unde ne dorim cel mai mult sa ajungem in aceasta vara.
RăspundețiȘtergereDesi am fost de mai multe ori pe acest traseu, niciodata n-am vazut pesterile. De fapt, nici nu stiam ca exista.
RăspundețiȘtergereCe amintiri dragi mi-ai starnit! Nu am mai fost pe aici din studentie...
RăspundețiȘtergereCe mult mi-a plăcut la cazane! Mai ales dimineața, cand stai la o cafea in golfuletul pe care il formeaza dunarea..
RăspundețiȘtergereE superba zona. Am fost acum cativa ani si m-a incantat. Insa nu am vazut si pesterile, desi mi-ar placea.
RăspundețiȘtergereImi doresc si eu de ceva timp sa ajung la Cazane. Este putin cam departe, dar poate reusesc sa ajung anul asta
RăspundețiȘtergereFotografiile sînt fără cusur!Artistice!Merci.
RăspundețiȘtergere