IELELE
Dansul ielelor dezbracate
Iele sunt fapturi feminine
supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in
superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza
marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele
sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu
puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau
chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in
munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii,
scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea
la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre,
iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind
goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau
infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor
specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba
nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind
pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este
verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii
ciupercilor din specia "lingura zinei". Ielele apar uneori cu trup,
alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele;
de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si
seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara
a fi totusi structural malefice.Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca "ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc". Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind "noua mari si noua tari" intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc. Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea. Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca . Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase - un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri. Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios. Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi. La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate nu raman nepedepsiti .
Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive - pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie - fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei. Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare. Tacitus, in "Anale", vorbeste despre un grup de romani care "cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor", dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care "le-a dat sminteala si delir". Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.
Dimitrie Cantemir despre iele
In "Descriptio
Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea Ielele "nimfe ale aerului,
indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Nu se cunoaste originea
acestui mit. "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal feminin
"ele", rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este
inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii:
epitete impartiale - Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii,
Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase,
Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc. In folclor, apar insa si
nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia,
Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi
rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase. Fiecare
vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in
vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele - Rusaliile,
Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina,
sf. Foca - ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea
de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor
sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si
"smintiti", la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora
Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans
demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare
grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti
oameni sint paralizati sau schiloditi.Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.
Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii
Sanzienele sunt niste flori de
camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic
a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de
aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata
lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se
afla in taria lui. Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor,
Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu
seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora.
Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice,
numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase,
binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele,
Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile
specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba
despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca
sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune:
fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul
galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor
nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand
pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si
sunt atat de frumoase, „cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le
raspunde”. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe
24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc,
razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta
cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a
glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte
subtila in acest sens: „Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti
ziua cand pleaca cucul”. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa
cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar „bine ar fi daca nimeni nu
l-ar auzi”, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei - fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei. Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.
Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.
DINCOLO DE POVESTI SI SUPERSTITII , SANZIENELE SUNT SINGURA SARBATOARE PAGANA ADMISA , CHIAR CU NUMELE EI , IN CALENDARUL CRESTIN-ORTODOX .
'' TIMPUL SE FACE BUN , INGADUITOR , CRESTE SI CUPRINDE GANDUL OMULUI , PURTANDU-L PESTE CAMPURILE SI POIENELE PLINE DE FLORI DA SANZIENE , PARFUMATE CU MIROS DE RAI . ''
Am citit cu placera articolul tau ! Stii, de fapt, sarbatoarea asta e noaptea miezului verii - Midsummer Eve. O serbeaza multe popoare, mai ales nordicii. Ies noaptea pe malul apelor si aprind focuri de tabara, beau, maninca, cinta si danseza.
RăspundețiȘtergereIn Grecia se suprapune cu Nasterea Sf.Ion Botezatorul, si i se mai spune si Sf.Ion Rigana - de la rigani, adica oregano, care se aduna acum inflorit din livezi, fiindca e cel mai aromat in perioada asta.
adevarat...si la noi se suprapune ..ar fi8 frumos sa se serbeze cumva si la noi..ca la nordici ...:)
RăspundețiȘtergeremia plk articolul dar,putin ma cam infricoseaza adik nustiu ce sa spun ...:-??dac exista sau nu am mai auzit de ele de la bunici si stabunicii mei:-??strabunica mea are 90 de ani si mia zis ca ele vin atunci cand dormi si dac iti striga numele si tu rsp mori sau ramai mut acum nuj ce sa cred sau nu dar acm nu cred ca mai exista asa multe mai ales prin omenire poate mai sunt in paduri pe dealuri campii...oricum cei care se intreseaza de "ielele"sa nu va fie teama si mie mia fst pna cand am vb cu bunicul meu mam interesat mai mult si am descoperit ca nu am dc sami fie teama ...O noape intreaga nam putut dormi din cauza ca credeam ca sunt pe langa mn sau cv de genu....sa nu ganditi asa astea sunt in mintea noastra:*!!si dac intadevar "ielele"exista trebui sa respectam oricum acele sarbatorii...nu pt frica ci pt ca asa trebuie cum este si Craciunul si Pastele asa trebe respectate si acele sarbatorii.!!!paPa
RăspundețiȘtergereeste o sarbatoare , o traditie populara veche ,care serbeaza miezul verii ,fiecare o serbeaza sau nu...traditiile sunt frumoase si e bine sa nu le pierdem !
RăspundețiȘtergere...habar nu aveti macar de ce vorbiti! ziua ielelor este pe 20 iulie de sf Ilie la ora 00 se deschid portile cerurilor si ptr o secunda lumea cealta se contopeste cu lumea asta...eu atunci m-am nascut din pacate in acea secunda magica! uneori sunt drac din cap pana-n prohap alteori un inger frumos plin de dragoste si ura.
RăspundețiȘtergere