Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 12 octombrie 2019

Casa Memorială Nicolae Iorga- Vălenii de Munte


      Aflat în centrul istoric al orașului Vălenii de Munte, Muzeul Memorial ''Nicolae Iorga'' omagiază personalitatea marelui savant român, născut la Botoșani în 1871. Lucrată în stil brâncovenesc, casa în care istoricul a locuit cu familia mai bine de 30 de ani datează din secolul al XVIII-lea. Fiecare cameră reprezintă o memorabilă filă de istorie, reusește să redea cu fidelitate atmosfera de lucru din casa profesorului și ambianța unei vieti trăite în simplitate și demnitate.




            Casa are un hol lung ce desparte biroul de lucru de două saloane, are dormitorul tradițional românesc al soților Iorga și foste dormitoare ale copiilor devenite săli de expoziție. Multe cărți, manuscrise, portretul străbunicului, 2 tablouri pictate de Nicolae Grigorescu, multe mărturii ale activității lui Nicolae Iorga în țară și străinătate. Nicolae Iorga a fost istoric, critic literar, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, parlamentar, ministru, prim-ministru, profesor universitar și academician român.


          Opera sa istorica cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a calătoriilor în străinătate. A scris poezii, drame istorice, autor a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii. A fost co-fondator al Partidului National Democrat, Ministru al Educatiei Naționale, membru al Parlamentului în mai multe legislaturi.


























             Un titan al culturii interbelice românești, s-a opus mișcării legionare din cauza căreia și-a găsit și sfîrșitul. După cum a afirmat George Calinescu, Nicolae Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX-lea, ''rolul lui Voltaire''.
       ''Un popar care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții''.- N. Iorga



joi, 10 octombrie 2019

Incursiune în Istoria Modei din secolul trecut


             Efemeră și capricioasă, fermecătoare sau generatoare de controverse, moda rămîne subiect fierbinte în toate epocile. O expoziție foarte interesantă, expoziție temporară- eu aș numi-o temporală, drept să zic :))), numită ''Incursiune în Istoria Modei", vă invit să vă delectați și să admirați păpușile îmbrăcate după moda fiecărui deceniu la rînd, o incursiune în lumea eleganței, reprezentată prin piese autentice de costum și accesorii vestimentare în miniatură.


           La începutul secolului XX-lea, apărea conturul literei S, bustul scos în evidență, talia strînsă în corset și fusta clopot, pălării împodobite, evantai și pantofi cu toc jos. Treptat dispar corsetele și apar rochiile prințesă, pentru un scurt timp. In 1910 sînt la modă rochițe strîmte și bluze largi, decolteuri rotunde, mîneci kimono, apare bolero-ul, cocurile înalte cu o mică pălăriuță cocoțată în vîrf și împodobită cu pene. Dar aici  era deja poveste, înainte vreme crinolina fusese la putere, apoi fusta a fost drapată în spate, purtînd denumirea de turnură, au urmat mînecile tip balon, umflate pe braț și mulate pe antebraț. Una peste alta, o mini-colecție tare dragută de admirat, nu știu prin ce muzee o să călătorească și dacă vă ve-ți întîlni cu ele, așa că vi le arăt eu, știu că sînteți amatoare de modă.









            Moda se schimbă foarte repede, apare ceva nou și toată lumea vrea acel ceva. Interesul pentru modă a existat mereu dar se pare ca ''vinovatul'' datorită căruia apar astazi tendințe noi în fiecare sezon, este Ludovic al XIV-lea, care avea un simț aparte și un ochi educat pentru estetică, astfel că acesta a schimbat croiala hainelor masculine de 63 de ori în timpul domniei sale de 72 de ani. Precis s-a reîncarnat în Louis Vuitton, numa zic :)



marți, 8 octombrie 2019

Cetatea fortificată Rupea

       Una dintre cele mai vechi cetăți fortificate din țară, dacă nu chiar cea mai veche, consemnată documentar din 1324 dar întemeiată cu multe decenii înainte, cu o poziție dominantă asupra locurilor, vizibilă de la mare distantă. Este o creație medievală, un complex arhitectonic major, cu nivele rezultate în cinci secole de funcționare. Localitatea Rupea avea statut de tîrg, cetatea a fost o singură dată jufuită de către turci, datorită fortificațiilor puternice.




          Cetatea se compune din Cetatea de Sus, Cetatea de Mijloc și Cetatea de Jos, fiecare cu o centură de zidărie aparte, corespunzătoare unei epoci diferite, în funcție de evoluția armamentului sau tehnicilor de asediu, cu turnuri cu creneluri, ferestre de tragere pentru arme, drumuri pentru strajeri. La intrare este Turnul Porții, în dreapta este Turnul Slujitorilor, în stînga Turnul Slaninii- aici s-a păstrat multa vreme slănina-, apoi Turnul Ungrei, cel Pentagonal- cel mai somptuos-, Turnul Diecilor, Cercetașilor, Capelei, Turnul Gros și Turnul Pulverăriei. In cetate se pătrundea pe porți, prima cu o gură de lup, avea și pod ridicător cu scripeți. Cetatea de Sus a rezistat cel mai bine timpurilor, în curțile interioare se văd urme de locuințe cu urme de cale de sobe, feronerie, ceramică. Există și o fîntînă, singura sursă de apa din cetate se pare.
























               Nu există cetate care să nu aibă pe lîngă istorie și o legendă sau mai multe. Una din ele este legată de invazia turcilor în 1421 cînd Murad Bey a invadat Transilvania și turcii au reușit să intre printr- o spatură și au macelarit populația din cetate. Doi soți, Ioan și Maria au luptat din răsputeri și au scapat de macel. Sotul a cazut însă prizonier, Maria fugind în pădure. După retragere, Maria a vîndut tot și a plecat după soț pe care l-a găsit încatusat tocmai în Siria. A rugat să i se dea drumul soțului și după un timp, îndeplinind 3 probe cu mare greutate, își recuperează sotul cu care ajunge înapoi acasă.


              Se mai spune că actuala cetate este construită pe ruinele unei foste cetați de apărare dacice cucerită de romani, numele cetații venind de la latinescul Rupeș, adica piatră. Multi istorici cred că Decebal și-ar fi găsit sfîrșitul în acestă cetate cu numele atunci de Rumidava.


























               Ultima reabilitare a cetătii a fost făcuta în 1954 și de atunci lăsată în paragină. Drumul s-a surpat și cetatea a rămas izolată pe deal multă vreme. In ultimii ani a fost renovată și atrage din nou mii de turiști. Este iluminată pe timpul nopții, astfel priveliștea din drumul național respiră măreție. Asezată la răscruce de drumuri, între 3 provincii românești, merită să urcați dealul Cohalmului pentru o frumoasă si interesantă lecție de istorie.