Totalul afișărilor de pagină

marți, 14 mai 2019

Muzeul Ceasului ''Nicolae Simache'' din Ploiesti- muzeul unde timpul stă pe loc-

       Am ajuns pentru prima dată la Muzeul Ceasului în Ploiești, un muzeu ce datează din 1963, înființat la inițiativa profesorului Nicolae Simache, cu o impresionantă colecție de aproape 4000 de piese foarte valoroase, ceasornice de mînă, de buzunar, de masă, cadrane solare, pendule din lemn, ceasuri montate în tablouri, orologii de turn, ceasuri cu mecanisme muzicale, ceasuri ce au aparținut unor personalități. Muzeul este unic în tara noastră, iar cladirea în care funcționează este un monument istoric de arhitectură neogotică din secolul al XIX- lea. Apropos... avea niste sobe senzationale, nu am văzut niciodată așa ceva, am înțeles că sînt și perfect functionale.


      Longines, Omega, Doxa, Schafhausen, Patek Phillipe, opere de artă, fiecare cu povestea lui, cu mecanisme din ce în ce mai perfecționate, cu pietre prețioase, chiar diamante- precum celui al regelui Carol -, pe toate le-am admirat și apreciat la justa valoare. Te transpun într-o lume fascinantă întinsă pe cateva secole și abia reuăesti să te desprinzi dintre ele.
     Vă las să admirați fotografii din muzeu, chiar merită să vă pierdeți timpul cu ele:








      Evoluția timpului și a intrumentelor de măsurat, din secolul XVI-lea pînă în secolul XX-lea. Toate ceasurile sînt opere de artă. Sînt 2 ceasuri astronomice din 1562, 2 ceasuri de aur foarte valoroase, un ceas vorbitor. Mi-a plăcut foarte mult și holograma după un mic salon de început de secol XX, pentru că în această clădire s-a ținut primul revelion după moda franceză. Și mi-au plăcut extrem de mult și cutia muzicală, vechiul patefon și vechiul fonograf. Vă las cu o melodie cunoscută, o să vă placă sigur și o să vă binedispună la fel de sigur!



        ''Există un timp potrivit pentru a merge la pescuit și un timp pentru a usca năvodul''- proverb chinezesc

miercuri, 8 mai 2019

După bujori în Dobrogea



       În cultura românească, bujorul este considerat un element de identitate națională. Asociat cu frumusețea, iubirea și dorul, nelipsit de pe ii și portul popular, covoare, broderii, din basme și povestiri, din literatura, din poezii. Este cea mai veche specie de floare din România, specialiștii o consideră ‘’relict glaciar’’ pentru că datează dinaintea erei glaciare și este o specie unica în Europa.


       Am plecat în căutarea lui, în nordul Dobrogei, cu speranța ca voi găsi măcar câțiva. Am gasit ceva mai mulți si bucuria a fost pe masură, parcă nu-mi mai venea sa plec de acolo. Bujorul românesc este o plantă ierboasă, cu tulpina de aproximativ 50 de centimetri pe care se găsesc frunze compuse, sectate sau dintate. Un roșu spre mov închis are floarea și număra 5-6 sau 7-11 sepale mari și frumoase. Are un miros deosebit și este una dintre cele mai frumoase plante protejate de lege, numită și crinul de pădure. Am înteles că sînt și de culoare albă, că sînt foarte rari aceia, eu nu am văzut incă.


          De-a lungul timpului, bujorul a generat multe legende, una din ele vine tocmai din poveștile cu zei. Numele bujorului de pădure este Paeonia Peregrina și în mitologie, se spune ca un doctor, Paeon, i-a supărat pe zei, iar aceștia l-au pedepsit cu moartea. Acesta, neavînd altă alternativă, s-a transformat în bujor, considerată plantă vindecatoare. În timpul Războiului Troian, cu rădăcina de bujor i-a vindecat pe zeii Marte și Pluto și așa și-a recăpătat încrederea zeilor. Legendă sau nu, cert este că apare într-un manuscris al lui Plinius, pe vremea Imperiului Roman, cu descrieri ample despre vindecarea multor boli.

      
           A fost adoptat de Ministerul Apărării Naționale ca emblemă a eroismului și rezervat la OSIM, ca marcă figurativă individuală și publicat în Buletinul Oficial, secțiunea Mărci. Crește ocrotit de lege în rezervații naturale dar nu și de anumite persoane care nu înțeleg respectul pentru natură și devasteaza poienițele cu bujori. Mă bucur că nu îi găsesc așa ușor. Este pe cale de dispariție și ar trebui mai mult respect și protecție.




            Protejați natura și ne vom bucura în continuare de ea!!!

vineri, 3 mai 2019

Peles, simbolul Regalității-partea a-II-a



           Carol I, primul Rege al României, hotaraste in 1872 sa cumpere un teren de 1000 de pogoane, in vecinatatea Manastirii Sinaia, pentru a construi aici resedinta de vara a familiei regale, alegere deloc intamplatoare, datorata frumusetii de nedescris a locului si vecinatatii cu Imperiul Austro-Ungar la acea data. Dorea un castel cu aspect elvetian, in stil eclectist, cu fiecare sala reprezentata de un stil caracteristic.






       Cabinetul de lucru al Regelui Carol I, în stilul renasterii germane, din lemn de nuc, una din putinele încaperi rămase nemodificate înca din anul amenajării. Semineul decorativ lucrat din porțelan neglazurat expune stema Vechiului Regat la baza caruia se afla deviza în limba latină a regelui Carol I, Nihil Sine Dio.









           Biblioteca a fost construită în stilul Neo-Renașterii germane, din lemn de stejar. Cărțile sînt lucrări de istorie, istoria artei, arhitectură, geografie, beletristrică. Pe masa este caseta de corespondentă pictata de Regina Elisabeta, și lîngă fereastră un basorelief al reginei reprezentată brodînd. Punct de atracție, usa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu cărți, prin care regele se putea refugia în diverse încaperi ale castelului.







           Sala nouă de audiențe, decorată după Sala de Consiliu a Primăriei orașului Lucerna, cu sculpturi realizate în 14 esențe diferite de lemn și vitralii reprezentînd valoroase lucrări elvețiene.









            Sala de muzică, un salon pentru serate literare, cu vitralii policrome dedicate lui Vasile Alexandri, ilustrează scene din basmele românești. Pian cu coadă, vioară, partituri, amintesc de serile muzicale organizate odinioară. Este sala în care a avut loc, în data de 3 august 1914, Consiliul de Coroană care a decis neutralitatea României pentru primii 2 ani ai Primului Razboi Mondial.




        Sala florentină cu plafon casetat din lemn de tei aurit și candelabre venetiene.





    Sala oglinzilor din cristal venețian cu mobilier de exceptie, reprezentînd piese italiene de mare valoare, urmează sala maură inspirată din interioarele palatului din Alhambra- Spania, salonul francez cu 2 tapiserii cu personaje istorice- Marc Antoniu si Cleopatra- și busturi a unora din regii Frantei, salonul turcesc cu vitralii din Coran.



















         Există sali de toaletă, garderob, apartamentul regal, baia regală, cu instalații sanitare nemtesti, sala pentru mic dejun, sala de gardă, cabinete-bibliotecă, apartamentul principilor, camere de oaspeti, camerele doamnelor de onoare, apartamentul imperial decorat cu lemn de nuc și stejar, piele de Cordoba și covoare originale.






























      O realizare imposibil de egalat, martor a numeroase evenimente istorice, unic în peisajul românesc, un castel muzeu, mărturie vie a ce s-a putut edifica aici, într-o perioadă de relativă normalitate. Sunt sigura că toti l-ați vizitat, și eu de nenumărate ori, numai că de această dată am stat mai mult și am admirat interioarele cu alți ochi decat cei de copil. Si voi merge din nou de cate ori voi avea ocazia! Un loc deosebit care merită vizitat!