Sirnea- primul sat turistic din România

              Sirnea este un sat la poalele munților Piatra Craiului la altitudinea de 1244 de metri, devenit din 1968 primul sat turistic din țară, cu acte în regula. Se afla la 44 de kilometri de Brașov și aici puteți afla liniștea la ea acasă. Am găsit, mai ales după evenimentele neplăcute din această primăvară, locuri minunate de drumeție, trasee ecoturistice marcate corespunzător, oameni primitori și multă liniste și pace. Micuțul sat de păstori te primește cu brațele deschise. Oameni ai satului am înțeles că au ramas numai 41, mulți dintre cei tineri au plecat la oraș.

           De o parte Masivul Bucegi, de cealaltă Piatra Craiului, loc idilic de hoinăreala, fără grijă că te-ai putea pierde, trasee accesibile chiar și pentru copii, dar indicat este să nu te abați prea mult de la poteci. Animalele sălbatice sînt la ele acasă și cum nu le-a deranjat nimeni cîteva luni bune, sînt mai curajoase, chiar am înțeles că au umblat nestingherite caprele negre și cocoșii de munte prin curțile oamenilor, vorba vine curți că nu sînt îngrădite. Sînt foarte bine marcate traseele și te plimbă prin locuri de poveste, pășuni, păduri, case tradiționale, din loc în loc găsești panouri info cu hărți ale traseului și ale zonei. Eu am stat la Casa Cătălin, o găsiți pe Google, iar Cătălin ne-a plimbat peste tot, deși avea o groază de treabă. Va las cu fotografiile!

            Dacă vreți să evitați aglomerația urbană și cum este chiar indicat, faceți o vizită la Sirnea. O oază de natură, o destinație perfectă. Să aveți drumuri frumoase, eu am să revin în vara aceasta aici!

Pînă sus pe Tuțuiatu

              Am plecat pe Tuțuiatu, cea mai mare formațiune granitică din Munții Măcin, care a luat naștere acum aproximativ 300 milioane de ani. După atîta stat în casă, mă gîndeam la ceva dificultăți în parcurgerea traseului, dar nu s-a lăsat decît cu puțină febră musculară. O panoramă vastă și impresionantă, cu multe plante, arbori, insecte, reptile, dar și mamifere, care au stat pitite bine și nu le-am întalnit... super! Inițial, înălțimea munților de aici, se consideră că au avut aproximativ 3000 de metri și făceau parte dintr-un lanț muntos ce străbătea Europa de la vest la est, acum rămînînd din el doar Munții Dobrogei, Vosgi, Scoției și cei din Peninsula Bretagne.
             Am plecat din satul Greci spre vîrful Tuțuiatu- 467 metri, un traseu de 2-3 ore, mediu, cu lălăiala și fotografiile aferente, o drumeție foarte frumoasă pe care sigur o repet.

Vegetația de stîncărie este specifică Munților Măcinului și Podișului Babadag, de o mare bogăție, aproape 1900 specii de plante, 50% din flora țării noastre, din care 72 de specii protejate ca specii rare sau vulnerabile și 27 de specii endemice pentru regiune. O biodiversitate remarcabilă prin speciile care o reprezintă și contrastele dintre varietatea vegetației. Zona Muntii Măcin este zonă protejată și în 2000 a devenit Parc Național. Clima este continentală, cu influențe submediteraneene în zonele înalte și stepă mai jos, influențe de climat arid, precipitații reduse.

       Fauna este extrem de bogată și interesantă, multe specii de gîndaci, arahnide, cosași, termite, sopîrle, țestoase, am avut bucuria să văd pentru prima dată, greierele împroșcător și multe altele. Au fost identificate 181 specii de păsări dar și 47 specii de mamifere, cum ar fi pisica salbatică, șacalul, dihorul, bursucul și sute de fluturași viu colorați.

                Un minunat traseu pe care vă sfătuiesc să îl savurați cînd aveți ocazia! Eu repet sigur experiența, abia am prins iar gustul. Dobrogea este mereu surprinzătoare!

In port la Sarichioi

                Sarikoy, care înseamnă sat galben în limba turcă, comună din județul Tulcea, inima lipovenească a Dobrogei de Nord. In drumul vostru spre Delta sau la întoarcere, mergeți neapărat în micul port pescăresc din Sarichioi. O să savurați frumusețea și linistea locului, este deosebit, pare din povești. Oamenii locului se îndeletnicesc cu pescuitul, la mal sînt trase lotcile vechi de lemn. Locul pare învăluit în mister, nu pot decît să vă îndemn să mergeți să-l admirați, pînă nu se transformă în ceva comercial. Vă las cu imaginile!