Lacul Sfânta Ana

       Dacă mergeți în zona Băile Tușnad, trebuie neapărat să faceți o vizită în zona lacului Sfânta Ana, situat în unul din craterele vulcanice stinse din masivul Ciomatu, în Rezervația Naturala Mohoș. In celălalt crater vulcanic, peste drum, cam la 600 de metri, este Tinovul Mohoș pe care îl voi descrie în următoarea postare, loc minunat unde chiar am rămas cu gura căscată. Ultima erupție vulcanică se pare că s-a petrecut în urma cu aproximativ 40.000. de ani, în crater s-a strâns apa și a devenit acest frumos lac. Ansamblu lacului vulcanic și tinovului sînt considerate una dintre cele mai curioase comori naturale din Europa. Este singurul lac vulcanic rămas intact din Europa Centrala. 

 Lacul nu are nici-un izvor, precipitațiile sînt foarte scăzute, nivelul apei scade mereu. Frumusețea locului este umbrită de faptul ca în câteva decenii, probabil lacul o să devină o mlaștină, deja în partea de nord-vest a început umplutura, fundul lacului, aici, este acoperit cu nîmol gros, întunecat. Din acest motiv, scăldatul a fost interzis. Pe timp frumos, fără vînt, se pot observa bule de gaz ce se ridică de pe fundul lacului, din cauza stratului de nămol. Conținutul apei este redus în minerale și de aceea habitatul lacului destul de sărăcăcios. In părțile cu nămol și trestie trăiesc șerpi de iarbă, tritoni cu creastă, raci, ploșnițe. Artificial a fost introdus somnul pitic. In zonă apar zilnic urși, de aceea trebuiesc evitate plimbările seara.

Mai multe legende vechi despre lac circulă în zonă. Una dintre ele spune că existau aici 2 frați care se chinuiau să se evidențieze unul față de altul, unul din ei a vrut să demonstreze că are cea mai frumoasă caleașcă și a înhămat la ea cele mai frumoase fecioare din sat. Acestea fiind firave nu au reușit să miște caleașca din loc și au fost biciuite cumplit. Una din fecioare pe nume Ana l-a blestemat și o furtună puternică iscată din senin l-a omorat pe bărbat și i-a dărâmat castelul, în locul lui rămânând lacul de astăzi.

Puritatea apei este foarte asemănătoare cu apa distilata. Locuitorii din zonă spun că atunci când vine ploaia, aerul din zonă pișcă la nas. Au fost făcute cercetări și s-a ajuns la concluzia ca în zonă există o activitate post-vulcanică. O presiune scăzută duce la urcarea bioxidului de carbon și a sulfului la suprafață.

     Câteva ore petrecute pe malul lacului sunt excelente pentru detoxifiere de stres! Vă zic!!

Traseu Canionul 7 scări- o minune a naturii pe care nu trebuie să o ratezi

         In zona Brașovului, vă așteaptă un loc minunat în care puteti petrece o zi întreagă în natură, nu va plictisiți și aveți și aventură, chiar din plin. Vă așteaptă un canion, adică o prăpastie adâncă între 2 pereți verticali, săpată de apă în stanca unui munte, din masivul Piatra Mare. Canionul este unic in Europa de Est și dateaza încă din mezozic, aici fiind inițial un fund de mare, unse se pare că au locuit dinozauri. Din Timișul de Jos, mergeți pe șosea până unde puteți lăsa mașina, apoi încetișor după o barieră, pe malul pârâului 7 Scări, pe un drum forestier sau când apa nu este prea mare, chiar pe lângă albia ei. Incet, urcați drumul nu foarte obositor, îl urca și copiii.

          Dupa o oră de mers, mai mult sau mai puțin, în funcție de câte fotografii vrei să faci, ajungi la o cabană de lemn, cumperi bilete pentru intrarea în canion, contra sumei de 10 lei și de aici încolo, începe aventura. Se numește 7 scări după scarile care urca în canion, scari înlocuite recent cu unele foarte sigure și moderne, cu înălțimi între 3 metri și 15 metri, scări verticale și cu puține emoții când le urci prima dată. După fiecare dintre scări te așteaptă un peisaj uluitor, printre labirintul de stânci, la scara cea mai înaltă, găsești o spectaculoasă cascadă, unde sigur rămâi fără cuvinte. Aici sigur te vei uda dacă cumva bate vântul, așa că dacă nu este vară și foarte cald, ai nevoie de o pelerină. Canionul nu este foarte lung, cam 200 de metri, rămâi cu gura cascată și când începi să realizezi minunea de loc unde te aflii, se termină. Insă sigur îți vei dori să îl mai parcurgi și altă dată. Se coboară ușor prin padure apoi, sau tot pe marginea apei.

 câteva fotografii care nu sânt facute de mine, băgasem telefonul în buzunar de emoții 

             O legendă spune că o drumeție prin canion era un test pentru tinerele care vroiau să se mărite, canionul fiind locul de promenadă al mocanilor din Săcele și tinerii feciori își supuneau iubitele la 2 probe, una să urce în canion să vadă cât de puternice sânt și să stea împreună o noapte deasupra canionului, un test menit să-i țină împreună pentru toată viața.

                      Un loc spectaculos și puțină adrenalină, eu îmi doresc să ajung din nou în aces loc, acum știu ce mă așteaptă și voi face traseul fără emoții. Este un traseu mediu, am văzut și persoane care aveau probleme la picioare. Poți testa si tiroliana insă în acest caz nu intri in canion, tiroliana coboară de la cabana de unde se cumpără biletele. 

                 Cu multă atenție în canion, experimentezi un loc minunat! 

          Aer curat, peisaj superb si senzații pe care nu le uiți așa ușor!

Cheile Bistriței Vâlcene

            Bistrița Vâlceană, în traducere Bistrița se pare că înseamnă Repedea, este un afluent drept al râului Olt, începe în Munții Căpățânii, are lungimea de 50 kilometri și chiar curge repede și jucauș prin niște chei foarte frumoase unde poți petrece chiar și o zi întreagă și nu te plictisești!

 Cheile Bistriței Vâlcene se remarcă prin frumusețea reliefului carstic cu pereți înalți, stânci, peșteri, prin cascade dar și prin flora și fauna deosebit de bogate în specii rare, protejate de lege. Au o lungime de circa 2 kilometri și ating în sectorul cel mai îngust 4 metri. Stâncăriile calcaroase păstrează specii declarate monumente ale naturii: floarea de colț, iedera albă, ghințura galbenă, zada, tisa. Alte specii rare întâlnite aici: garofița albă, cetina de negi, argințica- un relict din era glaciară-, crinul de pădure.

Aflate în cel mai mic parc naținal din țara- Buila- Vânturarița, sânt și cele mai înguste chei de calcar din țara noastră. Canionul începe după Mănăstirea Bistrița, pe un drum de lângă locaș, apoi un drum forestier care pe vremuri a fost o cale ferată forestieră.

Aici este intrarea în chei, la această cruce de piatră de aproximativ 5 metri înălțime, sculptată în basorelief, pe partea dreaptă. Este o plimbare de o oră- două, o plimbare plăcută în linie dreaptă, un loc splendid care te încarcă. Poți merge și la Peștera Urșilor care este cam la 600 de metri de intrarea în chei, dar am înțeles că este accesul dificil în acest moment, datorită balustrăzii podețului care este ruptă .

           Plimbarea merită făcută, nu treceți prin zonă fără să vă opriți aici!