Am plecat pe Tuțuiatu, cea mai mare formațiune granitică din Munții Măcin, care a luat naștere acum aproximativ 300 milioane de ani. După atîta stat în casă, mă gîndeam la ceva dificultăți în parcurgerea traseului, dar nu s-a lăsat decît cu puțină febră musculară. O panoramă vastă și impresionantă, cu multe plante, arbori, insecte, reptile, dar și mamifere, care au stat pitite bine și nu le-am întalnit... super! Inițial, înălțimea munților de aici, se consideră că au avut aproximativ 3000 de metri și făceau parte dintr-un lanț muntos ce străbătea Europa de la vest la est, acum rămînînd din el doar Munții Dobrogei, Vosgi, Scoției și cei din Peninsula Bretagne.
Am plecat din satul Greci spre vîrful Tuțuiatu- 467 metri, un traseu de 2-3 ore, mediu, cu lălăiala și fotografiile aferente, o drumeție foarte frumoasă pe care sigur o repet.
Vegetația de stîncărie este specifică Munților Măcinului și Podișului Babadag, de o mare bogăție, aproape 1900 specii de plante, 50% din flora țării noastre, din care 72 de specii protejate ca specii rare sau vulnerabile și 27 de specii endemice pentru regiune. O biodiversitate remarcabilă prin speciile care o reprezintă și contrastele dintre varietatea vegetației. Zona Muntii Măcin este zonă protejată și în 2000 a devenit Parc Național. Clima este continentală, cu influențe submediteraneene în zonele înalte și stepă mai jos, influențe de climat arid, precipitații reduse.
Fauna este extrem de bogată și interesantă, multe specii de gîndaci, arahnide, cosași, termite, sopîrle, țestoase, am avut bucuria să văd pentru prima dată, greierele împroșcător și multe altele. Au fost identificate 181 specii de păsări dar și 47 specii de mamifere, cum ar fi pisica salbatică, șacalul, dihorul, bursucul și sute de fluturași viu colorați.
Un minunat traseu pe care vă sfătuiesc să îl savurați cînd aveți ocazia! Eu repet sigur experiența, abia am prins iar gustul. Dobrogea este mereu surprinzătoare!
