Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 21 noiembrie 2020

Povești din Mânzălești- Muzeul Timpul Omului

        Expoziția Muzeul Timpul Omului de la Mânzălești, județul Buzău, ne ajută să pătrundem în vremurile de altădată. Timpul este singurul aspect asupra căruia omul nu poate interveni, dar asupra căruia lasă o marcă, într-un fel sau altul. Am pășit în această lume cu doamna Cecilia, custode al muzeului și timpul... căci despre el este vorba... a rămas în urmă. Poveștile doamnei ne-au fascinat și nu mai vroiam să plecăm. Fiecare obiect de aici are o însemnătate și doamna ne-a purtat în trecut și ne-a explicat cu mult umor veritabil din străbuni, tainele lor.












                     
        Un simbol este cuptorul de olărit făurit din lutul folosit în zonă pentru modelarea vaselor. Cuptorul este așezat pe un covor de lut care dezvăluie transformarea Pământului în rodul creativității și muncii Omului. După ce lutul este modelat pe roata olarului, trece în cuptor și i-au naștere vasele. Oala de pământ demonstrează faptul că omul a supus cele trei elemente esențiale: pământul, apa și focul.













              
           ''Simbolul central al expoziției este Pomul Vieții ale cărui rădăcini se pierd în sare. Sarea este elementul natural care stă la baza vieții culturale a Mânzăleștenilor, aici este misteriosul tărâm al sării, în această zonă și astfel Pomul Vieții crește din sare. De ramurile acestuia atârnă țesături, roadele muncii Omului fiind confundate cu roadele Pomului, astfel Omul se confundă cu Pomul și cu natura, devenind el însuși simbol al vieții. Mai mult decât atât, felul în care sînt așezate țesăturile creează un drum în timp, întrucât de crengile cele mai de jos atârnă țesăturile cele mai vechi, iar spre vârful Pomului țesăturile cele noi''.


         ''Pe o ie nu sînt cusute simple desene, ci adevărate simboluri magice menite să-i poarte noroc celei care o poartă și să o apere de rău. Femeile au păstrat mesajele și puterile primelor semne. Le-au țesut, le-au cusut, le-au păstrat! Simbolurile de pe ia românească reprezintă ''codul genetic'' al neamului nostru''.










După această călătorie în trecut, te desparți de vocea caldă a doamnei Cecilia cu dorința de a reveni neapărat pe aceste meleaguri. Chiar dacă este un muzeu mic, sînt convinsă că doamna nu a avut timpul necesar pentru toate poveștile!











7 comentarii:

  1. ce loc minunat! nu am auzit de el pana acum , dar chiar mi-as dori sa ajung!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce muzeu fain... As vrea sa ajung si eu aici. 😍😍😍

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici nu mai stiu de cand n-am mai ajuns intr-un muzeu. Ma bucur sa descopar atat de multe detalii in articol

    RăspundețiȘtergere
  4. Un muzeu frumos plin cu traditie! Tare dor imi e de o vizita!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat de frumos sunt lucrate si ce detalii.. minunat! Multumim pentru poze.

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi plac muzeele, cu siguranta si acesta e unul tare frumos.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce loc minunat!! Si eu am razbiu de tesut!

    RăspundețiȘtergere