Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici

       O arie protejată întinsă pe 16 hectare, vulcani noroioși, mai rar întâlniți prin Europa. Un peisaj pe care îl poți urmări ore în șir fără să te plictisești, noroiul argintiu curge, tâsnește, bolborosește, iese la suprafață din străfunduri odată cu gazele naturale. De fiecare dată când ajung în zonă mă minunez de peisajul selenar, desprins parcă din povești cu căpcăuni. Conurile vulcanilor în miniatură se înalță precum niște mușuroaie, unele mai mari, altele mai mici ca dimensiuni și stropii de noroi ies jucăuși spre suprafață. Stai și aștepți pur si simplu o acumulare mai mare de gaze pentru ca bucuria să fie mai mare atunci când ajung la suprafață. Stai si te miri :)

Obiectiv turistic des vizitat și unul dintre cele mai vestite monumente geologice din țară, remarcabil fenomen natural. Zona este declarată rezervație naturală din anul 1924, rezervație de tip botanic și geologic. Locurile sânt aride și neprietenoase dar numeroase plante deosebite și unice chiar în țara,  sunt găsite aici și sunt protejate prin lege, deși unii le mai adună.

            Vulcanii Noroioși sunt formațiuni create de gazele naturale ce urcă de la peste 3000 de metri adâncime, străbat un sol argilos combinat cu apa din pânza freatică și gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argila. Nămolul format iese la suprafață cu gălăgie, se usucă în contact cu aerul și formează conuri asemănătoare celor ale vulcanilor. Nămolul ajuns la suprafață este rece, provine din straturile de argilă. Se găsesc în circa 40 de regiuni pe Pământ, atât pe continente cât și submarini, unii au conuri cu diametre de 1-2 kilometri și adâncimi de 600 metri. Ai noștrii, Pâclele Mari și Pâclele Mici sunt niște pitici dar tocmai pentru că sunt mici îi poți admira, altfel ar trebui să urci la altitudine. Regiunea aceasta din Buzău a fost cândva foarte bogată în petrol. Noroiul vulcanilor aduce din adâncime mici cantități de hidrocarburi și sare, fragmente de roci sedimentare și fosile de organisme din Miocen. Oamenii din zonă spun că niciodată nu arată la fel, geografia zonei se schimbă mereu!

            In dreptul Pâclelor Mici se oprește la o parcare amenajată de unde se pornește pieptiș pe ''Aleea Vulcanilor'', pietruită și întreținută, cam 2 kilometri iar la intrare în aria protejată sunt panouri cu informații știintifice despre vulcani și vegetatia din jur, precum și casa de bilete, vulcanii trebuiesc ocrotiți pentru generațiile viitoare. Nu este voie să bagi mâna în noroiul vulcanic, deși unii o fac.

Alexandru Odobescu spunea despre ei că acolo și-a așezat necuratul cazanele cu smoală, de aceea gâlgâie și fierbe glodul noroios. In orice caz, abia aștept să vizitez din nou locurile!