Livada de meri de la Colilia

             Am ajuns la Colilia in jur de ora 10 dimineata. Vantul dobrogean isi facea de cap dar pornisem hotarati, o mana de oameni sa infiintam o mica livada de meri si alti pomisori fructiferi pe o parcela exact langa manastire. Acest lucru a devenit realizabil prin bunavointa familiei Dumbrava de la Pepinira Dumbrava Constanta care au donat manastirii 140 de pomi fructiferi iar echipa Experiente Dobrogene si prietenii, s-a pus pe treaba cu multa voiosie... la propriu, venise primavara, eram entuziasmati, intre prieteni si intr-un loc care ne-a incantat prin linistea si pacea pe care o raspandea.

       Prin locurile acestea a fost candva intemeiat, mai precis la 1880, un sat prosper si mandru de germani care au faurit gospodarii trainice si o biserica romano-catolica de piatra. Au trait bine aici, in satul cu nume de planta de stepa, Colilia, dar in 1969, odata cu sistematizarea rurala si venirea comunistilor, satul a fost desfiintat si a disparut sub loviturile buldozerelor. Odata cu satul si biserica s-a degradat, chiar daca nu fusese daramata, au ramas cateva ziduri in jurul carora oierii isi pasteau oile. Maica stareta pastreaza fotografii din acea perioada, drept marturie a ce a gasit aici. In anul 2006 cand a venit aici, a dormit luni de zile sub cerul liber, pe o piatra, invelita cu o plapuma veche, a cerut ajutor si cu mare greutate a inceput reconstructia bisericii. A trecut prin multe greutati dar a reusit imposibilul, o manastire foarte frumoasa. Ajutor mare in ctitorirea manastirii au primit de la Gigi Becali, caruia maicutele au spus ca ii raman vesnic indatorate.

      Drumul de la soseaua principala pana la manastire, cativa kilometri, este greu de parcurs, nepavat si plin de gropi si din acest motiv se ajunge destul de greu acolo. Am admirat munca si devatamentul acelor oameni, aveau construite circa 20 de casute tip container pe care doresc sa le foloseasca pentru copii orfani, ca asezamant social, sa locuiasca acolo, sa aiba un loc al lor. Din pacate, nu este lumina, fiind in camp probabil ca dureaza pana se vor instala stalpi si ar fi mare nevoie de un generator, in acest moment maicutele folosesc unul de putere foarte mica.
     Exista si o fasie cu cativa pomisori fructiferi, dar avand in vedere ca se gospodaresc cum pot singure, infiintarea unei micute livezi chiar este binevenita. Sper sa fi fost noi destul de priceputi sau atenti, am incercat sa respectam intocmai indicatiile domnului Dumbrava la plantare.

      Un pranz calugaresc oferit din suflet, imi spunea cineva din grup ca au fost niste bucate simple si fara gust deosebit dar a simtit o adevarata placere si bucurie sa le manance, i-au placut foarte mult... si credeti-ma, era o persoana foarte pretentioasa la mancare.
     Si o alta surpriza a venit de la organizatoarea acestei actiuni, dr. istorie Laura Stroe care ne-a aratat o bucata de lemn pe care a gasit-o in acele locuri pe vremea cand abia se incepuse reconstructia manastirii. A luat lemnul, l-a tratat si pictat cu imaginea Sf. Gheorghe fara sa stie ca aici o sa fie construit langa manastire si un  Paraclis inchinat sfantului, apoi l-a adus inapoi de unde a fost luat si unde sta si in acest moment!

     O sa revin cu mare drag, vreau sa vad la anul daca s-au prins toti pomisorii si cine stie, peste cativa ani o sa mananc si un mar, cel putin asa imi doresc. In orice caz, daca treceti pe aceste meleaguri din Dobrogea, pe langa satul Cogealac, dati o fuga si pe la Manastirea Colilia neaparat!