Manastirea Namaiesti

         La cativa kilometri de Campulung, la o altitudine de 800 de metri, intr-o zona de un pitoresc deosebit, cu stravechi urme istorice, se afla Manastirea Namaiesti, una dintre cele 3 asezaminte monahale rupestre ce alcatuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri, celalalte doua fiind manastirile Cetatuia si Corbii de Piatra. Nu am stiut acest amanunt si de aceea nu am ajuns si la celelalte 2 dar cu prima ocazie o sa merg neaparat.
        Manastirea Namaiesti se afla in satul cu acelasi nume si se ajunge la ea urcand numeroase trepte direct din sosea pana la biserica sapata in stanca. Trebuie sa recunosc faptul ca nu am vazut la noi in tara pana acum un astfel de asezamant monahal. Biserica este sapata exact in stanca muntelui, documentele istorice o atesteaza prima data intre anii 1503-1547 in hraisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul. Este considerata monument istoric din secolul al XIV-lea, date exacte nu se cunosc, insa legendele transmise oral , din mosi stramosi, pomenesc de numele domnitorului Negru Voda.
       In curte sunt numeroase flori dar ce nu-mi place sunt constructiile noi care sunt prea aproape de biserica si strica frumusetea locului.

               Traditia povesteste ca un cioban a innoptat la poalele muntelui si a visat ca daca va sapa acolo o sa gaseasca o icoana intr-o bisericuta de piatra si apoi sa construiasca aici o biserica in cinstea si slava Intrarii in biserica a Sfintei Fecioare. Acesta este si hramul, de fapt are 2 hramuri,  si Izvorul Tamaduirii. Ciobanul a sapat timp de 3 zile si a gasit un intrand plin de icoane bisericesti, printre ele icoana facatoare de minuni din biserica de azi, considerata ca una dintre cele mai vechi icoane din tara si din intreaga crestinatate. Este intr-adevar deosebita, ca si biserica in interior si am admirat-o, desi nu mi-am permis sa o fotografiez. Se presupune ca a fost zugravita de Sfantul Apostol Luca si ca grota sapata in stanca unde a fost gasita dateaza din timpul cand crestinismul se propovaduia in taina, in grote, din cauza persecutiilor, poate chiar din epoca primilor daci crestinati. Se mai crede ca icoana a fost adusa aici de Sfantul Apostol Andrei, plecat din Dobrogea. Biserica a avut de suferit din cauza bombardamentelor in primul razboi mondial si a incendiilor dar icoana nu a fost atinsa. In lume mai exista doar 2 astfel de icoane, una la Vatican si cealalta in Grecia.

           Interiorul bisericii nu este pictat dar pe peretii bisericii vechi sapate in piatra se pot vedea picturi murale, cu figuri de sfinti sterse. Intrarea in sfantul lacas se face dinspre miazazi, nu dinspre apus ca la alte biserici, din cauza peretelui de stanca. Sunt 2 pereti stancosi si 2 din piatra si caramida, cu 2 ferestre mari. Tavanul bisericii este tot din stanca si cimentat in anumite locuri. Altarul are 2,60 metri si este pardosit cu scanduri de brad iar piciorul Sfintei Mese este din piatra rotunda.

          Cu multi ani in urma, maicile faceau frumoase lucruri de mana, covoare oltenesti, macrameuri, artizanat, marame de borangic, premiate de specialistii in domeniu la Paris, in 1889. Acum  puteti admira aici o adevarata colectie de costume populare si obiecte de artizanat foarte valoroase.

        Daca aveti drum in zona, intrati neaparat sa descoperiti aceasta manastire deosebita, jumatate biserica, jumatate pestera. Cand am ajuns eu era foarte multa lume, fiind slujba, si am admirat interiorul cat am putut. Am stat afara si am ascultat o mare parte din slujba si mi-am propus sa revin cand voi mai trece prin zona, cum am spus, este o biserica deosebita, cum nu am mai vazut pana acum, te intrebi cum au putut sapa in granitul acela, cata munca a fost depusa, banuiesc ca a fost sapata manual, neexistand altfel de unelte la acea data. Uimitor este si faptul ca peretii construiti ulterior se imbina perfect cu grota sapata in stanca, arata ca un brau ce o inconjoara.

         Este pur si simplu impresionanta, un loc incarcat de spiritualitate!!!