Grunjul de cenușă vulcanică de la Mânzălești, Buzău

              Un obiectiv mai puțin cunoscut, Piatra Albă ''La Grunj'', monument al naturii din rezervația geologică a comunei Mânzălești, formată din tuf dacitic- marne albe, de unde și frumoasa culoare. S-a format în urmă cu 16 milioane de ani, sculptat de natură, de vânt de ploi și este emblema locului. Aici a fost fundul mării Tetis și acesta a fost un vulcan subteran iar din cenușa lui vulcanică s-a format această piatra. Piatra albă, înaltă de 18-20 metri, o găsești pe marginea drumului și a apei, la confluența rîurilor Slanic cu Jgheab, cam 50 de metri depărtare de Muzeul Timpul Omului.

                 Un lucru foarte ciudat este faptul că din micuțul munte izvorăște un fir de saramură pe care locuitorii din imprejurimi o prețuiesc și folosesc din generație în generație la muraturi și chiar au niște rețete foarte gustoase. Si carnea merge conservată cu această saramură și este folosită cu succes. Chiar am găsit în Muzeul Timpul Omului acestă rețetă.

           Este un loc unic în țara noastră și merită vizitat!

Povești din Mânzălești- Muzeul Timpul Omului

        Expoziția Muzeul Timpul Omului de la Mânzălești, județul Buzău, ne ajută să pătrundem în vremurile de altădată. Timpul este singurul aspect asupra căruia omul nu poate interveni, dar asupra căruia lasă o marcă, într-un fel sau altul. Am pășit în această lume cu doamna Cecilia, custode al muzeului și timpul... căci despre el este vorba... a rămas în urmă. Poveștile doamnei ne-au fascinat și nu mai vroiam să plecăm. Fiecare obiect de aici are o însemnătate și doamna ne-a purtat în trecut și ne-a explicat cu mult umor veritabil din străbuni, tainele lor.

                     

        Un simbol este cuptorul de olărit făurit din lutul folosit în zonă pentru modelarea vaselor. Cuptorul este așezat pe un covor de lut care dezvăluie transformarea Pământului în rodul creativității și muncii Omului. După ce lutul este modelat pe roata olarului, trece în cuptor și i-au naștere vasele. Oala de pământ demonstrează faptul că omul a supus cele trei elemente esențiale: pământul, apa și focul.

              

           ''Simbolul central al expoziției este Pomul Vieții ale cărui rădăcini se pierd în sare. Sarea este elementul natural care stă la baza vieții culturale a Mânzăleștenilor, aici este misteriosul tărâm al sării, în această zonă și astfel Pomul Vieții crește din sare. De ramurile acestuia atârnă țesături, roadele muncii Omului fiind confundate cu roadele Pomului, astfel Omul se confundă cu Pomul și cu natura, devenind el însuși simbol al vieții. Mai mult decât atât, felul în care sînt așezate țesăturile creează un drum în timp, întrucât de crengile cele mai de jos atârnă țesăturile cele mai vechi, iar spre vârful Pomului țesăturile cele noi''.

         ''Pe o ie nu sînt cusute simple desene, ci adevărate simboluri magice menite să-i poarte noroc celei care o poartă și să o apere de rău. Femeile au păstrat mesajele și puterile primelor semne. Le-au țesut, le-au cusut, le-au păstrat! Simbolurile de pe ia românească reprezintă ''codul genetic'' al neamului nostru''.

După această călătorie în trecut, te desparți de vocea caldă a doamnei Cecilia cu dorința de a reveni neapărat pe aceste meleaguri. Chiar dacă este un muzeu mic, sînt convinsă că doamna nu a avut timpul necesar pentru toate poveștile!